India – cea calda

Cum ziceam zilele trecute, India ne tine numa’n scotiene, de cand am ajuns. Zau ca nu a trecut nici macar o singura zi in care sa nu avem parte de intamplari care ba te scot din sarite, ba te umplu de drag si lasa un mare zambet in urma.
In fine am reusit sa ne imbarcam catre Lakshadweep, dupa mult prea multe schimburi de replici cu agentia lor turistica – aia super oficiala si guvernamentala. Dupa ce am schimbat tot programul in functie de disponibilitatea lor si dupa n-spe telefoane de confirmare si re-confirmare, in fine am reusit. Nu dupa un ultim hop, avand in vedere ca la mai putin de ora pana la imbarcare noi nu figuram pe lista de pasageri si nici viza de vizitare nu aveam (Lakshadweep este un stat indian foarte exclusivist, aparent, iar pentru vizitare este nevoie de un fel de viza). Mno, joac-o p’asta.

Ei bine, multumita oamenilor locului si mai putin agentiei oficiale, totul s-a rezolvat repejor, cu multe zambete, clatinari din cap si evident clasicele intrebari: de unde sunteti, cum va cheama, ce lucrati, de cand in India, ce ati vizitat si unde va duceti mai departe. Adica interviul standard cu fiecare noua convorbire.
Si uite cum am ajuns sa ne bucuram de-o stare minunata de bine si de liniste, atat de necesara dupa ultimele 2 zile. Suntem undeva in mijlocul Marii Arabiei, pe drum catre insule, pe o mare perfect calma si fara valuri si tocmai ne-am bucurat de un minunat apus, insotiti de stoluri de pesti zburatori care topaie peste valuri si planeaza zeci de metri deasupra lor. Minunat. Iar de la bucatarie vin niste mirosuri de lasam dare dupa noi si desi nu avem deloc senzatia de foame, asteptam cu nerabdare cina.
Am stat cateva ore pe punte, de vorba cu un nativ din insule, licentiat si inscris acum la doctorat in stiintele managementului informatiei, un tanar de 26 de ani cu o copila de 4 si jumatate si o sotie invatatoare, tot in insule. Un tip foarte fain cu care tot stam de povesti de cate-n luna si-n stele si care ne-a explicat o gramada despre cultura si istoria Lakshadweep de care este in mod evident foarte mandru. Facem ce facem si mereu gasim oameni faini cu care merita din plin sa faci efortul comunicarii.
Efort deloc usor caci, in ciuda parerii lor, engleza vorbita de ei este orice numai inteligibila nu. Este o engleza plina de arhaisme britanice (balance in loc de change pentru rest, bill in loc de check pentru nota de plata si asa mai departe), cu un accent foarte puternic si mai si vorbesc repede. Iar eu is si tare de urechi si mai mereu este galagie. Deci, ne intelegem de minune :P.
Chiar si asa, am invatat cred o gramada de povesti faine legate de India, asa cum este ea acum.
Acum ca ne-am linistit pot decanta ultimele zile si sa ma bucur de multitudinea de intamplari faine. Vizita in insule o fost ultimul punct fix in turul nostru asa ca dupa intoarcere incepe haiducia :D. Evitand insa pe cat posibil orasele mari – povestim cu alta ocazie de ce (nu are decat foarte putin legatura cu traficul ;)).
Maine ne balacim cu pestii cei colorati (sper) si poate cu delfini – ceea ce ar fi extraordinar :D.

PS – Scris pe 17 Noiembrie 2014