Lakshadweep, la intoarcere
Iuhuuuuuu, am reusit sa ajungem si toate au fost cat se poate de pe sufletul nostru. Incepand cu calatoria cu vaporul, care ne-a leganat agale timp de mai bine de 36 ore in total, si terminand cu scufundarea in recif, totul a fost minunat. Da, da, daaaaa, ne-a iesit inclusiv partea cu scufundarea, desi aveam mari emotii, neavand nici unul experienta si avand la dispozitie foarte putin timp (in total am stat pe insula mai putin de 9 ore, din pacate).
Dar a iesit si a fost demential de perfect. Dupa o tura cu barca fara fund (adica fund de sticla), numai bine cat sa ne intarate si mai tare, si un curs teoretic de 30 de minute, am trecut la etapa de baldabac. Direct in recif, in mijlocul unei puzderii de pesti colorati care mai de care. Am dat nas in nas cu n-spe specii de pesti ce traiesc printre corali (da, inclusiv Nemo si Dory :P), mai multe tipuri de corali, broasca testoasa, castraveti de mare, anghile (si/sau murene), stele de mare, scoici imense si etc. Bonus plaja era plina de crabi si paguri care alergau disperati care incotro :D. Trebuie sa recunosc ca mi-a fost foarte teama de scufundare, avand o usoara tendinta de a ma panica si de a respira haotic. Dar cei de la scoala de scufundari (PADI) au fost super amabili, rabdatori si mai ales foarte atenti – asa ca au transmis foarte bine sentimentul de siguranta. In plus, odata ajuns in bancul de pesti, am uitat orice temere si pur si simplu radeam ca un copil mic in timp ce zuzii ma ciuguleau de degete D. Noroc ca pe filmare nu ni se vad prea clar fetele :P.
Bonus dupa scufundare, in timp ce asteptam a doua echipa sa termine, am tras si o mega balaceala pe deasupra coralilor, fara echipament. Perfecta senzatia de plutire deasupra unei ape perfect cristaline (dar si foarte sarate). A fost e experienta superba, mai ales cuplata cu entuziasmul de dupa scufundare. Is tare mandru de ziua asta, mi-am indeplinit un vis vechi de aproape 30 de ani :D. Singurul regret a fost ca nu am putut ajunge in ape mai adanci, sa vedem si pesti din specii mai masive – din pacate pentru adancimi peste 3 metri este nevoie de cursuri serioase de scufundari. In afara de activitatile marine din pacate pe Kavaratti nu prea ai ce face, insula este de fapt un fel de sat/orasel pescaresc, pierdut intr-o padure de cocotieri, cu foarte putin interes turistic. Pentru asta exista insulele Kadmat si mai ales Bangaram. Cateva vorbe despre Lakshadweep: un grup de insule formate exclusiv pe recifuri de corali, nu toate locuite, o populatie totala de ~75.000 de locuitori, pana de curand 100% musulmani (se mandresc destul de tare cu asta), istoric foarte izolata fata de restul Indiei si care traieste in principal din productia de nuci de cocos si derivate (franghii din fibra de nuca de cocos, de exemplu) si din pescuit, in special pescuitul de ton. Apropos de asta, am mancat azi un curry de ton proaspat, cu chapatti si orez de am zis ca nu mai plec de acolo. Demential este putin spus, inca plang de jale caci nu stiu cand voi mai avea ocazia. PS – planuim deja o alta escapada in Lakshadweep, de data asta mai generoasa si nu singuri. Asa ca cei care va stiti vizati, vi se pregateste ceva ;). PS2 – cum asta este deja a doua noapte la rand petrecuta pe vapor, incep sa inteleg pasiunea marinarilor. Marea in larg este hipnotica, te cucereste fara comentarii. Este captivanta plutirea peste valuri si pana si sunetul motorului devine placut, monoton si in surdina cum este. Acum la intoarcere avem valuri ceva mai mari dar tot este minunat sa stai afara, sprijinit de balustrada, si pur si simplu sa privesti valurile si siajul vaporasului. In noaptea asta planuiesc sa si dorm afara, este atat de placut aici ;).
PS – Scris pe 18 Noiembrie 2014
