Beef Masala

Da, stiu. Prima reactie pe care o veti avea e: “O, sfanta vaca!” (cu tot cu emoticonul ala haios care se uita speriat din stanga in dreapta). Pentru ca “Holy cow!” a fost brevetat de altii inainte sa englezim noi limba romana. Nu?

Ei bine, dupa prima experienta culinara indiana de weekendul trecut, acum doua zile am pus la marinat niste carne de vacuta in vreo 3 cani (mari) de vin rosu, maturat, pe care il avem de vreo doi ani de zile de la o crama de pe Valea Calugareasca si vreo doua linguri de Meat Masala (astea cred ca le avem de undeva din Nawalgarh, Rajasthan).

Stiti, in cat e India de mare nu gasesti alta carne in meniuri decat pui si capra. Sau peste. Ba mint. Prin sud si in zonele aproape exclusiv turistice se intampla sa mai gasesti si porc. Ba chiar si vita, dar ii rara treaba. Ca sa intelegeti, la un moment dat am vazut pe o autostrada cum salvarea pentru vaci (da, scria “Cow Ambulance” pe ea) ridica o bivolita (si era mare!) lovita de ceva masina, scuter, tir, bicicleta, motocicicleta sau alta ambarcatiune. Pentru ca, da, la ei pe autostrazi circula inclusiv oameni care traverseaza tooooate benzile cu chestii grele pe care le cara pe cap. Deci nu te miri prea tare daca vezi un vaporas naufragiat pe sens interzis. Pentru ca sincer va spun, nu cred ca exista sens interzis in India. Cel putin pana in momentul unui accident. Atunci se pune altfel problema.

Revenind la blasfemia mea, ieri am fost femeie de casa, am mutat, spre disperarea lui, iar jumatatea din mobila din casa si am gatit.

Carnita era la macerat de aproape 22 de ore, asa ca dupa ce am fugarit pisica prin casa cu aspiratorul, cat s-a incins cuptorul, am pus vaca intr-o tavita, am pus niste ulei de masline peste si am lasat-o in treaba ei pentru vreo 2 ore jumate, trei. Apoi ca sa stric arta culinara indiana, am facut un piure mic si am asteptat sa vina vulpea de la panou.

Trebuie sa va mai zic ca domnul vulpoi e mult mai atent decat mine la ce mananca raportat la pozitia soarelui pe cer. Si bravo lui, dar sa nu-i spuneti ca am recunoscut acum.

Aseara insa amestecul ala de condimente si-a facut bine treaba si de la  “Aia e farfuria ta. E prea mult, imi pun eu, te rog.” a ajuns sa mai aranjeze restul de friptura din tava prin scaderea bucatilor “mai uscate”.

Am pomenit-o si pe Surabhi (zeita bovinelor sau asa ceva) aseara, dar apoi ne-am inecat amarul cu un pahar de vin rosu si ne-a trecut.