Sa o luam de la inceput – de ce (si cum) am ajuns in India?

Intrebare cat se poate de cu cap, cu sens, rationala, de bun simt si… cam fara raspuns. Mai mult sau mai putin. Pe scurt: dintr-o toana, sau altfel spus “la impuls”. Nu, calatoria in India nu a fost visul nostru de-o viata, al niciunuia, nu a fost din seria “fac orice numai sa ajung acolo” (de fapt, sincer nu cred ca avem nici unul vreo astfel de destinatie, cel putin din cate stiu). Dar de uitat ne cam uitam in partea ceea de lume, de mai multisor. Asa ca, starniti si de oferta Qatar Airways de la inceputul anului trecut (2014), ni s-or cam aprins talpile, asa cum povesteste si Adina, si am inceput sa ne intrebam la ce destinatie ni s-ar opri sufletul. Si cum, dincolo de conjunctura de moment, is destul de multe ganduri indreptate catre sub-continentul Indian adunate de-a lungul timpului, hotararea a fost luata: merem in India? No, merem :D.

Bun, dorinta ar fi fost, sa vedem cum stam si cu putirinta. O fi el biletul de avion rezonabil, dar cu restul? Ca e de luat concediu, de strans bani pentru transport, cazare si masa la fata locului, toate cele (iar pusculita, ca de obicei, minunata, numai ca lipsea cu desavarsire). Asa ca hai la calcule: juma’ de ora mai tarziu – bai, ne descurcam noi, hai sa mergem :D. Cam asa o fost inceputul, sau foarte pe ritmul asta. Zau ca nu stiam la momentul ala cam ce nebunie urmeaza – nu ca as fi procedat altfel, dar ma rog, macar sa fi stiut :P. A doua zi (si ultima din promotie), ne-am gandit sa ascultam de unii mai cu experienta si am zis pas ofertei Qatar, in ideea ca putem merge mai ieftin pe varianta cu WizzAir pana la Dubai si apoi cu altceva spre India. Bun plan, care la primul calcul ne-ar fi economisit un pic peste 1.000 de lei, prost sa fii sa zici nu. Si n-am zis. Lejer la portofel, greu s-a lasat cu neuronii oleaca mai tarziu. Da-i si lupta, oricum o dadeam, cum o intorceam, cu WizzAir nu puteam gasi cursa decat cu retur undeva la sfarsit de Octombrie, cel mai tarziu. Ieftin, dar se cam calca pe coada cu musonul, care ar fi fost el pe final dar tot exista pericolul sa mai aiba cate ceva de povestit, mai ales in zonele de coasta, pe unde planuiam sa ne invartim cel mai mult. Asa ca iar am ascultat de altii mai cu experienta (inca odata multa Radu :D) si, desi cu teama rau, am zis iarasi pas, mai stam pana publica WizzAir programul pentru iarna 2014-2015.

Intre timp, ca sa nu ne plictisim, am aflat ca am cam avea nevoie de vize pentru Dubai (EAU), pentru ca urma sa schimbam aeroportul la fata locului, desi noi eram numai in tranzit. Mno, joac-o p’asta, viza costa nu mai putin decat 100 de Euro, de caciula. Si fiind valabila numai 30 de zile, ne-ar cam fi trebuit doua. Perechi. Adica, sa fie totul simplu, “decat” 400 de Euro, numai pentru ca ne plimbam cu autobuzul dintr-o parte in alta a Dubai-ului. Buna afacere :S. Am cam albit cand am aflat toate astea, eram in pom cu planurile, dar nu stiu cum facem de, macar din cand in cand, oricat de ametiti am fi, avem si bafta. Multa bafta. Fix in perioada respectiva, mai exact spre sfarsitul lunii Martie 2014, EAU au anuntat ca elimina vizele pentru turistii din CE, implicit si din Romania. Iuhuuuuuu, asta da cadou primit de ziua mea :D.

Asa ca da-i si lupta, am continuat cu planurile. Ca sa fie platoul complet, in aceeasi perioada s-o mai nimerit si aniversarea de 10 de WizzAir, asa or sarit cu o oferta/promotie de 1+1 gratis (aproximativ, dar hai sa zicem) la toate biletele (oferta valabila numai 2 zile). Mno, deja nu mai avea sens sa mai amanam nimic, am sarit pe biletele alea mai ceva ca pisica de la balcon. Dupa un telefon scurt catre Adina: “Promotie la WizzAir, luam bilete azi? Daca da, pe ce perioada?” si raspunsul ei, riscantul: “Faci cum crezi ca-i mai bine”, s-a lamurit totul. Adica am luat bilete pentru o perioada cu cam doua saptamani mai lunga decat cea planuita initial. Deh, asa am crezut ca-i mai bine :D.

Mno, io-te-ne cu biletele in dotare, stiam in ce zi plecam si in ce zi ne intoarcem. In rest ioc, nimic, zero. Da’ chiar nimic. Nici macar in ce oras din India urma sa aterizam. Asa ca treci Vulupe la partea a doua a cercetarii: avion Dubai – India – Dubai, de data asta cu interval fix. Aici o fost oleaca mai simplu, stiam in mare care ne sunt optiunile si, multumita SkyScanner, am reusit sa gasim pana la urma biletele si pe ultimul segment. Optiunea de a primi zilnic preturile actualizate pentru segmentul de zbor de care esti interesat este dementiala – adica te poate aduce la dementa, la cat de mult se pot schimba preturile de la o zi la alta. Clar n-am stofa de jucator la bursa, m-am lamurit. Am tot vazut ca preturile sunt in scadere, usoara dar constanta, asa ca am asteptat. Si-am asteptat. Si-am asteptat. Pana s-a intamplat tragedia cu avionul de calatori din Ucraina, si-am vazut cum or sarit in sus preturile, de pe-o zi pe alta. Hait, am luat-o. Repet, eu si speculatiile, nu iese bine. Ma rog, pana la urma s-or (mai) linistit preturile, asa ca pe la sfarsitul lunii Iulie aveam bilete cumparate si pentru zborul catre India: Dubai – New Delhi – Dubai.

Pfiuuuuu, mult am scris, dar si mult ne-am mai luptat cu cele de mai sus. Si inca n-am ajuns la partile cele mai interesante :D. Ca sa recapitulez, pana la urma am zburat cu WizzAir: Bucuresti – Dubai si retur, cost total 1.247 lei, si cu JetAirways (biletele luate prin Tripair): Dubai – New Delhi si retur, cost total 382 Euro. Preturile sunt pentru doua persoane si includ toate taxele. Inca odata, SkyScanner este demential. Zau, luati cu incredere ;).

Mno, amu daca tot erau stabilite cele  importante si tot eram cu bugetul (inca) in stare buna, m-am apucat de planuit la traseu. Mai jos fix primul rezultat, intr-una din povestirile viitoare ramane de vazut si ce a ramas din planul initial. Aveam la dispozitie 45 de zile :D.