Aventuri in Dubai

Orice destinatie presupune si o calatorie, iar drumul nostru catre India urma sa tranziteze, asa cum povesteam, Dubai (din fericire, fara viza :D). Aveam la dispozitie mai putin de 3 ore pentru transferul intre aeroporturi de la Al Maktoum International (DWC), unde ne lasa WizzAir, pana la Dubai International (DXB), de unde urma sa ne preia JetAirways. Intr-o clipa de prestiinta ne-am gandit ca totusi 3 ore ar fi prea putin timp pentru transfer, asa ca mai bine stam peste noapte in Dubai si plecam abia a doua zi. Nici nu aveam idee cat de inspirata va fi aceasta decizie…
No bun, aveam la dispozitie o noapte in Dubai – clar trebuia profitat, sa vizitezi unul dintre cele mai noi si mai vestite orase din lume nu este de ratat, nici macar pentru noi. Asa ca, eroic, am stabilit ca facem noapte alba, in ton cu vesmantul traditional dubaez. Odata ajunsi la fata locului, ne deplasam pana in oras si de acolo, la inspiratia de moment, misunam toata noaptea prin Dubai. In cel mai rau caz, ne retragem prin vreo cafenea/fast-food sau ce-om gasi, mai spre dimineata, si trecem noi cumva noaptea. Stiam ca Dubai este un oras foarte scump asa ca am taiat din start ideea de cautat cazare. De-am fi stiu noi care-i realitatea de la fata locului, cred ca eram ceva mai retinuti in planuri. Dar asa-i cu entuziasmul incepatorului, el e in stare sa le faca pe toate – chiar si sa bantuie o noapte intreaga pe strazile din Dubai ;).
Spre norocul nostru insa, ne-am adus aminte (adica Adina) ca avem prieteni chiar si pe acolo, anume pe Shady si Larisa, cunostinte mai vechi din timpuri chitilene. Asa ca i-am contactat, le-am zis ca trecem prin zona si, daca sunt pe acasa, poate ne vedem de-o cafea. Ne-am bucurat cand au raspuns imediat si au confirmat ca vom face “chiar mai multe decat sa bem o cafea”, ca sa folosesc cuvintele lui Shady :D. Buuuuuun, cam astea or fost toate “pregatirile” noastre pentru Dubai – doi rucsaci, fo’ 14 ore la dispozitie si un numar de telefon. In principiu, foarte putin – dar cum surprizele nu ne sunt niciodata departe, s-a dovedit a fi altceva pana la final.

Asa ca io-te-ne proaspat aterizati, trecuti prin toate controalele de securitate (cu vreo doua bonus in cazul nostru, caci eram mai simpatici, se pare). De fapt, merita sa povestesc cum, la un control “aleator” de securitate, ne-au cerut sa desfacem si sa verifice bagajele (se pare ca a atras atentia, pe langa barba si parul din dotare, si faptul ca aveam hainele impachetate in pungi sigilate, chiar si in rucsac – cel putin asta o fost prima intrebare adresata). Ei bine, mare i-a fost surpriza tipului de la securitate (foarte amabil dealtfel) cand a dat peste accesoriile intime ale Adinei. Cu un glas brusc nesigur, a intrebat daca acela era rucsacul ei, iar noi i-am explicat suav ca fiind cuplu, bagajele sunt la comun. Moment in care ne-am multumit si a incetat orice verificare a bagajelor. Si uite asa am intrat noi in Dubai cu… fruntea sus :D.

Bun, mandri nevoie mare, la iesire, dupa ce ne-am bucurat ca renumita canicula dubaeza era de fapt o briza foarte placuta, i-am sunat pe amicii nostri sa aflam unde urma sa ne intalnim cu ei. La care ei, calm si firesc, ne-au raspuns ca sunt in parcare si ca vin sa ne ia in cateva minute. Pfuaaaa, fericire maxima pe noi, am scapat de cautat mijloace de transport (Al Maktoum International nu-i foarte bine legat de oras, din acest punct de vedere). Da, perfect, numai ca bucuria noastra o fost de scurta durata, pentru ca ei ne-au facut o surpriza si ne asteptau, dar ne asteptau la celalalt aeroport, Dubai International, adica la fix 65 Km (pentru ca acolo aterizeaza FlyDubai, ei s-or asteptat sa aterizam si noi tot acolo). Au, dupa ce am lamurit situatia la telefon, am simtit cum i se innegreste vocea lui Shady cand o priceput unde suntem si cat are de mers dupa noi. Ooooops :D. Daaaaaaaar, totul e bine cand incepe cu bine, asa ca la scurt timp am reusit sa ne intalnim si sa purcedem sa descoperim orasul. Caci Shady si Larisa ne-au facut un program de zile mari, cat sa nu care cumva sa apucam sa ne tragem sufletul, inca de la inceputul calatoriei.

Foarte pe scurt, traseul nostru a acoperit cam asa: Global Village, Dubai Mall (cu cel mai mare acvariu vazut de mine vreodata, topaiam mai rau decat copii 😀 ), Burj Kalifa, Jumeirah Beach (din pacate cea mai mare parte inchisa pentru ceva lucrari, asa ca n-am putut sa ne balacim picioarele in mare), Palm Jumeirah, Atlantis, Burj al Arab, plus o mana de alte destinatii pe care zau de mai tin minte cum le cheama. Si sa nu uit, am luat masa (intr-un tarziu, eram pe drum de la ora 13:00 si noi am mancat pe la 1:00 – dar zau ca n-am simtit cand o trecut timpul) la Nando’s, o superba experienta. Fara fite dar cu multa atentie si un serviciu ireprosabil, mancarea a fost dementiala: un fel de friganele suspendate (e o poza undeva mai jos), plus cate o garnitura diferita pentru fiecare, langa niste sosuri de m-am udat leoarca numai cand mi-am adus aminte :P. Si, ca sa nu cumva sa credem ca am stat prea putin in zona, undeva pe la 4-5 dimineata ne-am pornit catre casa, adica tocmai la Ghalilah, pe malul marii, la aproape 150 Km distanta de Dubai. Mai are sens sa spun ca am picat franti, toti patru? Ne-am trezit insa cu un soare superb si la nici doi pasi de mare. La intoarcerea catre aeroport, tot pe fuga, am reusit sa tragem cu ochiul si prin: Ras Al-Khaimah, Umm Al Quwain, Ajman si Sharjah, pentru ca Shady o ales sa mearga cat mai aproape de malul marii, desi (teoretic) era un drum secundar. Numai bine caci asa am prins ocazia sa vedem si un pic din EAU, in afara de sclipitorul Dubai.

Am scris intentionat sacadat paragraful de mai sus pentru ca fix asa ne-am simtit si noi: hop aici si hop acolo, zau n-am apucat sa ne trezim din fuga ca eram deja la aeroport, pregatiti de imbarcare catre New Delhi. Unde am avut supriza si placerea sa constatam ca angajatii unei companii aeriene stiu sa fie si amabili pe bune, nu doar cu dintii. Vorbesc acum de JetAirways, nicidecum de WizzAir, ca sa nu cumva sa existe neclaritati ;). Si cam gata, asta o fost timpul nostru petrecut in Dubai si imprejurimi. Am inteles ca de fapt planul era chiar mai amplu, dar spre dimineata am cazut toti de acord ca trebuie sa mai si atipim, macar cateva ore.

Am plecat din Dubai cu un amestec interesant de senzatii: orasul este impresionant, totul este nou, sclipitor si la scara gigantica. Totul este legat de si prin autostrazi imense, care taie orasul in fel si chip, iar intinderea orasului este ametitoare: ne-am plimbat toata noaptea cu masina, nu cred ca am trecut de doua ori pe acelasi bulevard, si tot am ramas cu impresia ca mai e atat de mult de vazut. Da, este scump, ametitor de scump, daca vrei sa-ti faci de cap. Daca insa vrei sa ramai la un buget retinut, te poti descurca onorabil. La intoarecere am strabatut, evident in sens invers, cu metroul si autobuzul tot orasul si ne-a costat cam 10 Lei autobuzul si cam tot pe atata metroul. Care metrou este superb, de suprafata si suspendat, una din cele mai bune modalitati de a vedea orasul. Din pacate abia la intoarcere am aflat ca metroul este automat si prin urmare daca stai chiar in fata, ai o vedere cat se poate de libera asupra orasului. Pentru o gustare formata din doua sandvisuri, cateva banane, ceva biscuiti si doua sticle de apa am dat in jur de 50 de Lei. Mai scump decat acasa dar nu cu foarte mult. Deci, depinde de ce anume cauti.

Totusi, este un oras care, cel putin pentru noi, n-a trezit vreun sentiment deosebit. Se simte ca nu are istorie, ca este aproape un fel de fata-morgana, lipsit de substanta. Sa treci prin el odata, sa te zgaiesti la multimea de zgarie-nori si de cladiri care mai de care mai impozante, este interesant. Dar cam atat, dincolo de asta nu ramane mare lucru de facut: orasul in sine este steril, inchis si distant. Poate fi de un lux desavarsit dar caldura nu se simte decat atunci cand deschizi larg geamurile, sa simti desertul din jur. Altfel, nu ramane mare lucru. Cel putin asta o fost senzatia noastra. Eu am ramas impresionat de parfumurile intalnite la tot pasul, dubaezii fiind foarte amatori de parfum iar hainele lor miros in consecinta. Chiar mi-a ramas ca o amintire foarte placuta si specifica locului (Adina nu o fost la fel de incantata, va povesteste ea ce si cum).