New Delhi si prima gura de India

Vineri 7 Noiembrie, undeva in jurul orei 8 seara, eram doi ametiti, nedormiti si agitati maxim, aterizati (la propriu) in New Delhi, India. Ma rog, langa, eram inca in aeroport, dar tot cam aia e, la cat de mare este New Delhi, distantele sunt foarte relative. Dupa ce am asteptat o gramada dupa bagaje (deja India ne intampina in ritmul ei propriu), am preluat cei doi rucsaci imbogatiti cu un parfum foarte puternic si de care nu aveam habar de unde ar fi putut rasari. Asa ca ne-am retras intr-un colt la sosiri si am evaluat pagubele: din fericire sursa parfumului era “doar” un pachet de servetele umede care s-o cam emotionat de la atata altitudine si o facut poc, scurgand toata zeama prin rucsac. Cu pagube minime din fericire, deoarece toate bagajele era protejate in pungi sigilate :D, dar tot era al naibii de ciudat sa simti val dupa val de parfum venind dinspre rucsac, peste umar. Si uite-asa, victoriosi nevoie mare, am ajuns pe pamant indian. Unde ar fi trebuit sa ne astepte un taxi care… evident nu era acolo. Ma cam asteptam la asta asa ca am scos relaxat telefonul si am sunat la hotel si… nici un raspuns :D. Deci, bine ati venit in India :D.

L-am descoperit dupa nu multa vreme pe salvatorul nostru, el saracul ne astepta cuminte dincolo de primul rand de usi, unde eu nu verificasem prima data. Iaca lectie, nici n-am ajuns bine si am si luat-o – in India totul se rezolva, important este sa ai rabdare si, mai ales, buna dispozitie. Ne-am inteles mai mult prin semne, engleza lui fiind sublima, mai ales in ce priveste pronuntia: adica n-am inteles mai nimic din ce zicea. Dar ne-a condus fara emotii prin agitatia din parcarea aeroportului pana cand am ajuns la taxi-ul din dotare: o masina din clasa (foarte) mica, fara oglinzi laterale (deloc, nu existau nici corpurile de oglinzi, nu doar sticla :S), alba si foarte lenta. Adica la fel ca multe altele din traficul in care urma sa intram. Mare supriza pentru noi in primele 10-15 minute, fiind intampinati de un trafic chiar lejer, ceva de genul bulevard la ceas de seara. Nimic anormal, ba chiar am si comentat ca uite ca nu-i asa mare branza traficul indian. Mda, pana cand am intrat efectiv in oras, moment in care s-o rupt filmul, rau de tot. Greu de spus cum dar ne-am integrat cu totii intr-o mare de vehicule, care mai de care mai bine infipt si mai ales mai bine oprit. Dupa estimarea mea, ne-ar fi trebuit cateva ore sa ajungem la hotel, luandu-ma dupa noile conditii. Din fericire n-o fost chiar asa, in mod miraculos traficul se misca, oarecum in genul in care se scurge lava catre ocean, dar se misca. La marginea din stanga a drumului (se conduce, evident, pe stanga, ca in orice fosta colonie britanica ce se respecta), intr-un spatiu de cativa zeci de centimetri, se desfasura un adevarat concurs intre scutere si motociclete. Zau nu pricepeam cum incapeau si 2-3 motociclete intr-un spatiu in care mie mi-ar fi fost cam teama sa ma strecor cu una singura. Dar pentru ei era ceva firesc, asa ca… da-i claxoane si inainte. Caimacul insa il reprezentau tuk-tuk-urile (sau tuctucii, cum am inceput sa le spunem dupa o vreme), care aveau un stil foarte agresiv de a se infige absolut oriunde – literalmente oriunde exista cel mai mic spatiu liber, era imposibil sa nu apara un bot de tuk-tuk si sa se lipeasca acolo. Foarte bagareti, insa fara sa fie agresivi. Este greu de descris nebunia din trafic dar si mai greu de inteles este calmul general. Erau toti claie peste gramada dar nimeni nu era suparat sau nervos – cel putin din cate am observat noi, desi eram cu gaturile mai ceva ca girafele. Iar peste tot se intindea corul claxoanelor – nesfarsit si omniprezent, claxonatul face parte din esenta traficului indian, asta este indiscutabil. Dar despre traficul din India o sa tot povestim, caci ne-a fost parte din mai toata calatoria ;).

Dupa oleaca de peripetii cu bancomatele (la primul, spre disperarea mea, nu am reusit sa scot bani, nu stiu nici pana acum ce nu i-a placut la cardul meu pentru ca ulterior n-am mai avut probleme cu nici un alt bancomat) ne-am vazut ajunsi la hotel. Cartierul/zona in care urma sa stam urmatoarele doua zile se numeste Karol Bagh, un fel de cartier dedicat garajelor si service-urilor moto si auto. Si cand spun dedicat nu prea exagerez, sunt pe putin cateva sute bune de astfel de mici garaje, magazine de piese si/sau accesorii, service (la categoria asta intra inclusiv bucati de trotuar) si altele pe aceeasi tema. Am descoperit abia a doua zi vastitatea si generozitatea in domeniu. Altfel, fix in zona in care se afla hotelul in care am stat, locurile nu pareau deloc prea prietenoase la o prima luare de contact. Apropos de hotel, am stat la Indraprastha, foarte aproape de statia de metrou Karol Bagh – in realitate arata mult mai putin “in forma” decat in pozele de pe site, dar nici rau n-o fost. Are tot ce-ti trebuie iar personalul a fost de mare ajutor, mai ales ca i-am bombardat cu intrebari. Rezervarea o venit la pachet (optional) cu inchirierea motorului si am ales varianta asta (versus a ne cauta singuri cazare) pentru a limita putin socul si agitatia primelor zile. N-am facut rau, desi la intoarcere am stat cu mai putin de jumatate din bani intr-un hotel chiar mai fain si intr-o zona sigur mai placuta. Dar, repet, per total o fost foarte bine, mai ales avand in vedere ca eram la mai putin de 15 minute de mers pe jos de agentia de la care urma sa luam motorul, lucru care s-a dovedit a fi foarte util. Ca si costuri am platit aproximativ 240Lei (doua persoane) pentru: luat de la aeroport, doua nopti de cazare, mic dejun inclus (cu servire la ora 6AM in a doua zi, pentru ca asa le-am cerut noi), plus comisionul agentiei care cu siguranta n-o fost chiar mic.

A doua zi dupa ce am ajuns n-am avut prea mult timp ramas liber, cea mai mare parte o fost prinsa in completarea actelor pentru inchiriere, preluarea motorului, achizitia accesoriilor necesare si altele asemanatoare. Am reusit insa sa avem primele experiente cu bucataria indiana si au fost un mare succes. Pe la ora pranzului am ajuns intr-un mic dar agitat restaurant familial, vegetarian (sau pure-veg, conform categorisirii locale) cunoscut in zona (tot in Karol Bagh) mai ales pentru bucataria specifica sudului Indiei: Bikanervala Angan. Noi am ales insa sa gustam din delicatesele specifice nordului si n-am regretat deloc (paneer tika, pe cat de simplu este, pe atat de gustos). Pe seara am gasit o mica bijuterie culinara, un minuscul restaurant numit Deez, situat foarte aproape de buricul New Delhi – Connaught Place. Daca se intampla sa ajungeti in zona, il recomandam cu caldura din toate punctele de vedere: servire, curatenie, meniu, preturi, absolut tot. Are un singur defect: nu are toaleta. Am intrebat unde ne putem spala pe maini, in cazul asta, si ne-or adus cate un bol cu apa calda si felii de lamaie. Iar dupa ce ne-am asezat la masa efectiv nu apucam sa inghit bine ultima imbucatura din farfurie ca era deja chelnerul langa noi sa mai puna in farfurie sau sa mai toarne chai sau apa in pahare. Absolut demential cat de fain s-or purtat iar preturile deloc mari, s-au inscris lejer in medie. Am vrut sa comand un anumit fel de mancare, specific nordului Indiei, dar chelnerul mi-o zis ca mai bine ma mai gandesc, fiind foarte iute. L-am ascultat si acum imi pare rau, tot drumul mi-am dorit sa mai trecem odata pe la Deez sa comand fix acel fel, sa vad daca dupa o luna si ceva de India mai avea sens avertizarea primita. Din pacate n-a fost sa fie de data asta pentru ca nu am reusit sa-l mai gasim si nici prea mult timp n-am avut la dispozitie. Ramane insa o destinatie clara pentru data viitoare :D.

La urmatorul articol povestim despre ce inseamna sa inchiriezi o motocicleta in India – si ii uram bun venit lui Bikeyji in povestea noastra ;).