Cod galben de furtuna? Hai in Piatra Craiului
Desi cam greu de crezut dupa suita de povesti numai cu/si despre vaca motorizata, noua ne mai plac si altfel de iesiri – cum ar fi la munte. Si cum am bafta de prieteni care nu ma lasa sa ma plang ca muierea degeaba, numai am zis ca mi-i dor de munte si s-a si lasat cu o iesire (planuita in comentariile de la postarea de mai jos, pe Facebook :D).
Scurta si la obiect, traseul incropit in graba o fost: urcare din Plaiul Foii, izvorul Orlovsky, refugiul Sperantei, saua Ascutitului, varful Padina Popii, turnurile Dianei, refugiul Diana, valea Ursilor si retur in Plaiul Foii. In afara de caldura, musculitele care ne-or marcat pe toti pentru ceva vreme si furtuna care, din fericire, ne-o prins in refugiul Diana, totul o fost perfect.
PS – furtuna insa a fost de poveste. La fulgere se lumina tot refugiul iar in episoadele cu grindina ne simteam ca fiind in interiorul unei tobe, acompaniati de tunete – basul si cu toba mare, cam asa ceva :P.
Creasta Piatra Craiului ramane de departe locul meu preferat la munte. Este absolut minunata senzatia aia de plutire, de suspendare intre cer si pamant.
cc Andreea si Marius: tot creasta ramane cea mai frumoasa ;). Si in loc de PS, am descoperit ca nenumaratele bube ce le-am avut acum 6 ani nu erau de la zapada ci de la musculitele alea nenorocite de la refugiu. Alea mici, multe si degraba intepatoare…
hmmmm… nu e imposibil. Desi parca nu m-au ciupit de toate locurile pe unde am avut bubite. Da’ e posibil sa fi avut o reactie alergica la ele.
N-as fi banuit ca pot declansa o rea ctie alergica. A fost la fel de rau ca atunci?
Andreea – dap, ii la fel de rau ca atunci. Ma manca toate bubele, mama lor :S.
Foarte faine poze:D ce aparat aveti?
Multam, multam. Aparatul este in Olympus OM-D E-M10, i-am facut prezentarea aici: http://dusi.ro/2015/03/tura-de-februarie/.
Plus ceva editare in Lightroom dar destul de lejer.