Muntii Fagaras creasta Vartopel – Arpasel – cu vitejii pe trasee nemarcate

Chiar daca am tot am vizitat, ne-am invartit si ne-am minunat de frumusetile nordului de Europa, tot ne-o fost dor de casa. Si cum cheful de #haisiommere inca nu ni s-o potolit, am prins prima ocazie sa-mi aduc aminte ca Romania nu-i chiar urata balului, ba chiar dimpotriva. Io-te asa, cam pe din scurt si cu pregatiri mai nu, am ajuns sa pun piciorul, in gasca numeroasa (si bucuria, si necazul turei pana la urma) pe primul meu traseu nemarcat in muntii Fagaras: creasta Vartopel – Arpasel.

Teoretic traseul ar fi sunat cam asa:

Balea Lac – Saua Caprei (45 min- 1 h, 200 m diferenta de nivel in urcus sustinut), marcaj TA, accesibil tuturor turistilor
Saua Caprei – Poarta Zmeilor (1.5 h), traseu de creasta, marcaj BR, accesibil turistilor nivel mediu
Portita Zmeilor – Creasta Vartopel – Arpasel – Vf. Vanatarea lui Buteanu –NEMARCAT, accesibil doar alpinistilor, 4 h
Vf. Vanatarea lui Buteanu – Saua Caprei, 30 min, marcaj CA, traseu accesibil tuturor
Saua Caprei – Balea Lac, 30 de min, 200 m diferenta de nivel in coborare sustinuta, marcaj TA, accesibil tuturor turistilor
(citat din surse online)

Un calcul simplu ne-ar zice ca toata tura ar fi trebuit sa ne ia in jur de 8, hai sa zicem 9 ore. Hai 10, ca sa avem timp si de poze. Mda, ne-ar zice, dar o stiti pe aia cu socoteala si cu targul, nu? Ei bine, deloc nu s-or potrivit. Pentru ca noi, toti 8, am scapat din vedere un fapt cat se poate de evident: ca suntem 8 :D. Si ca la cele 4-5 rapeluri din program, unde nu aveam cum sa coboram in paralel nicicum (dar echipament am avut cat incape), vom consuma foarte, foarte, foarte mult timp. Ceea ce s-o si intamplat, evident.

Tot evident ne-am trezit ca se insera si noi eram abia putin dupa jumatate, mai aveam fo’ 3 creste ascutit-ascutite mai ceva ca si cutitul de lemn pentru urs (prietenii stiu de ce ;)), plus un rapel luuuuuung, din trei bucati. Un alt calcul, de data mai putin simplu, ne-a dat ca rezultat ca da cu virgula cam grav, asa ca solutia a fost mai degraba verticala decat frumos peste crestele alea ascutit-ascutite. Si hop, de data asta noroc de noi ca aveam echipament berechet, ne-am organizat de-un rapel hotarat catre vale, de departe cel mai lung facut pana acum: 2 sesiuni in serie de cate 60 de metri, asigurate la anou prins de colt de stanca, apoi un pic de zig-zag peste valcele inierbate si grohotis, inca un rapel scurt (la frontala) si hop in poteca. Dap, cu emotiile de rigoare, dar pana la urma am ajuns cu totii intregi si nevatamati inapoi la locul de campare, dupa un total de fo’ 13-14 in traseu (si n-am terminat nici doua treimi din bucata cu adevarat importanta). Mno, asta inseamna in mod sigur un singur lucru: ca mai merem la targul asta :D.

PS – poate ca am mai si invatat cate ceva despre organizare si planificare, da’ n-as fi la fel de sigur :P.

PS2 – ca sa fie circul complet pana la capat, incepand cu a doua zi de dupa traseu si continuand in zilele imediat urmatoare 7 oameni din 9 am avut simptome puternice de entero-colita acuta, in forma foarte agresiva. Inca nu ne este foarte clar din ce cauze…

Dar totusi hai sa ne bucuram de ideea de la inceput: avem o tara al naibii de frumoasa si, pe alocuri, spectaculoasa. Noi ne-am bucurat de ea, sper sa va placa si voua pozele de mai jos ;).