Estonia – Rusia – video

Ultima noapte petrecuta in Estonia a fost pe marginea Golfului Finlandei, in campingul unui hotel-spa foarte prietenos. Si a fost o zi cu soare si odihna, bine meritate de altfel, avand in vedere frigul prin care ne trecuse Tallinul si suprizele pe care avea sa ni le faca traversarea granitei cu Rusia.

Din cauza unui festival dedicat mototcislistilor, care a avut loc chiar pe granita Estoniei cu Rusia, si chiar in weekendul in care aveam si noi in plan sa trecem in casa ursului, am dat cu nasul de birocratia estoniana. Nu am gasit nici o coada, dar pare-se ca din cauza festivalului mai sus mentionat, autoritatile se asteptau la un flux mare de motoare, spre mama Rusie – evident ca aveau dreptate, doar aveau experienta anilor trecuti. Dar metoda lor de rezolvare a potentialei probleme a fost sa introduca “traversarea pe baza de bon”. Ca la noi, la medical de familie. Adica trebuia sa ne programam trecerea, si treaba asta nu se putea face decat in ziua in curs. Asadar, ajunsi inainte de pranz la vama, am fost trimisi sa platim o taxa (aveam sa descoperim ca era de plata sub 10 lei, o taxa sa fie si ea acolo – sa nu se plictiseasca lumea cat asteapta la potentiala coada). Coada, inca o data, nu era. Nu era, dar lumea astepta sa le vina randu’. Noi am fost programati la zece seara. Evident ca nu prea ne doream sa intram noaptea in Rusia, in cautarea Sankt Petersburgului.

Vulpoiul fasnet s-a descurcat cu sfaturi de la alti motociclisti si pe la pranz am zburdat dincolo. Am intalnit o tanti tare draguta la vama Rusiei, care era gata gata sa ne completeze ea toata hartogaraia necesara. Unde mai pui ca ne-a luat efectiv de manuta si ne-a dus in fata, la un ghiseu care taman se deschidea, pentru controlul pasapoartelor. Cu ploaia aia torentiala, cu grindina, care a inceput chiar cand am intrat noi in tara ei, nu prea avea cum sa ne ajute, dar pana acolo a fost super simpatica.

Noi ne asteptam sa intampinam probleme, dar cumva pe dos. Adicatelea sa fie rusii mai speciali, ca asa ne-o avertizat Ina a lu’ Slowride. Dar nu. Ingerasu’ nostru pazitor a fost mai cu mot.

Rusia? Frumoasa, ma! Ne-a udat bine de la inceput, cu grindina si tot, dar apoi ne-a aratat si niste soare. Am mers frumos tot pe marginea Golfului Finlandei si am ajuns pe zi intr-un Sankt Petersburg care ne-a lasat cu gurile cascate.

Adina

Obsedata de toate soiurile de zambete. Si de oameni. Sunt (inca) un copil care calatoreste prin lume si prin vietile altora; iubesc plimbarile si vorbesc mult. Povestesc despre motoare, biciclete, trekking si escalada prin munti, experiente si patanii de pe drumurile batute, iubirea pentru mari si oceane, poate despre concerte, dar sigur despre drumuri - indiferent de mijlocul de transport ales.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.