Catre Nordkapp – Ziua 5, Minsk, Belarus – Medininkai, Vilnius, Lituania

Una calda, una rece, dupa ziua anterioara care ne-o scos sufletul si la propriu (peste 550 de Km plus o granita) si la figurat (cu alergatul dupa moneda locala), aveam acum in program o zi lenesa si lenta. Cu mai putin de 200 de Km pana la destinatie, la ce atata graba?

Prin urmare am inceput ziua plini de harnicie: ne-am lafait si lenevit la hostel. Taaaare bine o fost, avand in vedere ca am avut parte de cel mai fain hostel din toata experienta noastra de pana acum, cu niste paturi minunat de confortabile. Una peste alta va recomand cu mare drag hostelul Bed & Breakfast Trinity, in caz ca ajungeti prin Minsk. Ne-o placut cam tot: confort, curatenie, amabilitate, pozitie (fix in buricul orasului), spatiu, pret – cum spuneam, tot. De pisici va povesteste Adina mai pe larg :P. Singurul dezavantaj este tot pozitionarea, nu gasesti in zona decat localuri bune, dar scumpe (de fite).

Ne-am hodinit, ne-am impachetat si-am luat-o usurel la picior, sa adulmecam putin atmosfera orasului. Deja ne lasase o foarte buna impresie inca de cu seara, cu bulevardele lui largi, centrul plin de cladiri moderne, un lac tare interesant chiar in centru si multe cladiri de locuit cu iluminare arhitecturala de bun gust. Una peste alta, un oras mare, modern, curat, aerisit si bine pus la punct. Cam departe de ceea ce ma asteptam, sincer sa fiu, avand in vedere vecinii de la Est. Dar uite ca se poate, si inca bine. No bun, ne-am facut noi plimbarea, placut, desi batea un vanticel cam rece iar ziua era mai mult innorata decat vesela.

Impresia initiala s-a mai domolit putin, am dat si peste cateva “crapaturi” in vopseaua de oras-minune, dar pana la urma am tras concluzia ca musai merita sa revenim, sa-l batem la pas mai pe indelete. Orasul promite multe si-s convins ca se si tine de cuvant. Oamenii din pacate is ca la noi: grabiti, abatuti, cu capul in pamant si in mod evident preocupati. Din punctul asta de vedere ne-am simtit “ca acasa” si nu-i neaparat de bine. Dar nici de rau, este o stare de fapt. Cum spuneam, Minsk trebuie vazut, cu rabdare si timp suficient la indemana. Poate se leaga de-un tur, ceva mai extins, al Marii Negre, care sa urce oleaca si pe la Kiev si Minsk – candva, poate, cine stie? Om vedea ;).

Ca sa probam si prin alte parti povata cu “pomul laudat”, pana la urma ne-o raspus foamea tot pe langa “casa” asa ca am tras la un pub/cafenea din zona, sa halim. Omletele ar fi fost bune in teorie, numai ca sarea in loc s-o imparta in mod egal, mi-or alocat-o mie pe toata, plus ceva bonus – potroaca nene, am mancat juma’ de paine numai ca sa pot inghiti. Dar deh, foamea-i foame, taci si-nghiti. Macar preturile is mai mult decat prietenoase :D.

Cam atat ne-o fost portia de Minsk, ne-am suit iarasi bagajele pe cal si i-am dat bice, sa ajungem rezonabil de devreme in Vilnius sa-l putem vizita si pe el. Numai bine ca abia ce-am terminat de inchis la fermoare ca o si inceput sa picure, maruntel dar cam hotarat. Ne-am riscat si de data asta si am pornit fara combinezoanele de ploaie si bine am facut, ca pana la urma mai mult ne-o speriat. Cam tot drumul o fost ba tarcaita, ba o stat, ba un dus mai hotarat chiar inainte de granita, dupa care soare cat se ne uscam numai bine.

Sosele in Belarus sa le pupi si sa le iei acasa nene, zau ca da. Visez la vremea cand vom avea si noi asa ceva… Drepte, late, trafic mic, asfalt impecabil, nici o localitate traversata. Si cum tocmai ce plouase iar cand treceam noi incepea sa mai incalzeasca soarele, numai bine se ridicau fuioare de ceata deasupra asfaltului – de poveste, va zic. Cu fo’ cativa zeci de Km pana la granita am tras un ochi la ceas, am vazut ca-i devreme asa ca numai bine am facut o dreapta hotarata si ne-am trezit prin niste satuce frumusele, curatele, cu case vopsite in culori vii de ti-era mai mare dragul sa le privesti. Frumos nene, nene, frumos. Zau ca mi-o parut rau ca nu mai puteam sta, din pacate viza expira in mai putin de 12 ore.

La vama coada dar rezonabil, numai bine ca am dat peste alte doua mobre si-am avut cu cine sta de povesti: doi baietani din Tallinn, Estonia, se intorceau acasa dupa 3 saptamani de motorit prin Belarus. Ne-or confirmat ca nu suntem dusi cu pluta, si lor le placusera tara si oamenii, mai ales ca or avut timp destul s-o caute in fel si chip. Mai cu chiu, mai cu vai s-o miscat si coada, i-am plans de mila unui nene care venise la granita cu RCA-ul expirat (deci masina o ramas imobilizata la fata locului), ne-or mai ajutat baietii cu traducerea, am revenit intr-un final in UE. La vama lituaniana ne-am salutat in romana cu vamesul, care avusese candva o iubita de prin Constanta – deci si o parerea foarte buna despre Romania. Zau ca fatucele noastre ne fac mai multa imagine buna decat toata diplomatia la un loc.

Nici n-am apucat sa tragem prea bine bracinarii in sa ca intram deja in Vilnius, Lituania si, olecuta mai tarziu, in parcarea campingului – cel putin asa zicea GPS-ul, ca acolo era, doar ca noi nu vedeam nimic care sa semene a camping :S. Vilnius Camping ii de fapt un serviciu suplimentar oferit de Hotel Ibis – mai exact, campingul este o parte din parcarea hotelului. Pana la urma insa am descoperit ca, in fapt, nu-i chiar asa de grav pe cat parea la prima vedere si am avut cam tot ce ne trebuie la indemana: zona inierbata chiar in liziera padurii, baie cu dus si apa calda, bucatarie cu un minim suficient de dotari, wireless (in hotel) si, ce ne-a bucurat cel mai tare, spatiu de depozitare pentru casti, tank-bag si costumele moto (tot in hotel). Cu alte cuvinte, am inceput cu dreptul, asta fiind prima seara in care stateam in camping, din multele ce urmau sa vina :D. Singura problema ramasa era distanta pana in centru – campingul fiind situat chiar in marginea orasului, nu prea aveam alta solutie decat mobra, dar parca as fi vrut sa nu-i port grija toata seara si ne putem plimba in voie. Surpriza, hotelul/campingul avea rezolvare si pentru asta: cursa shuttle pana si dinspre centru, tot la fiecare 30 de minute. Pffffai, trai nenica. Am campat, ne-am asezat, am descoperit toate matele din zona (tot Adina va da detalii) si-am fugit catre centru.

Centrul vechi al orasului din pacate ne-o dezamagit oleaca. Mic, aglomerat (si zau ca n-am inteles de ce) si prost intretinut. Potential are, din pacate mai e mult de lucru pana sa fie scos la lumina. Sa ne intelegem totusi, centrul vechi din Bucuresti de pana acum 5-6 ani era muuuuuult mai rau decat Vilnius, dar mai e mult pana departe si la ei. Partea buna este ca de aici incolo lucrurile or stat din ce in ce mai bine prin tarile baltice, Tallinn fiind de departe cel mai fain centru vechi din toata seria. Iarasi rau ii ca preturile is deja in Euro si cam aliniate la costurile europene – adica maricele. Ceea ce explica si nivelul de trai nu extraordinar, cel putin din cate am apucat noi sa vedem. Pana la urma ne-am tocit pingelele destul cat sa ne doara talpile, am vazut cam tot centrul vechi – si unele cladiri is chiar faine, mai ales pe langa “centru”, am prins un apus de zile mari si ne-am umplut sarsanaua cu de-ale burtii – pe care le-am savurat in tihna la cort, dimpreuna cu fo’ doua beri si-o mata care nu s-o mai dezlipit de noi pana la plecare :D.

Pages: 1 2 3