Danemarca, Germania, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania – video

Ce sa mai zic? Gata, acesta e filmuletul de “Treceti acasa, vulpi!”.

Dupa Copenhaga am mai tras o fuga pe malul Marii Baltice sa vedem plaja alba de la Mons Klint (care nu era chiar alba pentru ca, evident, a inceput sa ploua cand am ajuns acolo), apoi am trecut rapid in Germania. Ne-am oprit sa vedem Zidul Berlinului si am tinut autostrada pana in Cehia.  In Cehia ne-a cam surprins noaptea, obisnuiti fiind cu ziua lunga, cat ne-ar fi tinut cheful de mers cu mobra. Asfel ca dupa ce am intrat pierdut (printr-un punct de granita pe care si acum il cautam pe harta), din Germania in Cehia, ne-a lovit intunericul. Am gasit tot din greseala o benzinarie numai ca, exact cand sa ne linistim putin sufletele, sa inceapa sa ne traga un picurat din ala cu picatura cat caldarea lu’ mamaie. Teoretic, varul meu, la care trebuia sa innoptam, ne-a sugerat sa tinem autostrada. Da’ noi n-am gasit-o; GPS-ul bause prea multa apa in Suedia si era mai mult mort, asa ca ne-am cam tinut dupa GPS-ul de pe telefonul meu. Iar nebunia asta ne-a dus pe niste drumuri intunecate, inguste si cu ochisori dubiosi care treceau mai agale sau mai speriati drumul. Aia de caprioara i-am recunoscut, dar pe aia care, zice Marian ca s-au oprit sfidator in mijlocul drumului, pentru cateva secunde lungi, nu prea i-am asociat cu nici o aratare. Noroc ca eu eram cu toata moaca in telefon, si informatia asta am primit-o doar cand eram incuiati in curte la Koltz, in siguranta. Atunci ne-a povestit si de avertizarile privind prezenta lupilor in jurul Klášter Hradiště.

A doua zi am incercat sa refacem traseul, sa vedem si noi, la lumina zilei, minunatia de drum. Nu suntem foarte siguri ca ne-a iesit exact traseul pe care am venit, dar strazile de pe langa satucele astea mici ale Cehiei sunt super verzi si inguste si necirculate. Mergi linistit prin padure si casti ochii. Caprioare sigur ai sa vezi, chiar multe, dar nu se stie daca nu apare si Scufita Rosie cu un cos de hribe in mana.

In una din zilele de leneveala am vizitat si Praga. Tot prin ploaie :D. Si apoi gata cu tara asta unde oamenii refuza sa-ti vorbeasca in engleza.

In Slovacia am urmarit, printre curcubee, un grup mare de nori care se revarsau peste Muntii Tatra. Am “gresit” putin drumul, asa ca am traversat vreun kilometru si granita Poloniei, dar apoi ne-am intors spre Ungaria unde am facut o singura oprire sa ne aprovizionam cu niste Tokay de la mama lui.

Si gata, ne-am intors acasa. Cluj Napoca. 🙂