Tura moto Muntenegru si Croatia: a doua zi, Serbia

Sa continuam dara seria: Romania, Serbia, Muntenegru, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Serbia, Romania.

A doua zi, Serbia: trecut granita pe la vama Naidas, Dunarea pe la Smederevo, apoi Cacak, Uzice, Nova Varos, Prijepolje si hop in Muntenegru, via vama de la Kumanicka. In Muntenegru ne-am oprit chiar la intrarea in parcul national Durmitor, pe malul raului Tara, numai la fix sa admiram focul de padure.

PS – si ce aici incolo am si scapat de codul rosu de canicula, sub care am fost inca de cand am plecat de acasa. Cea mai mare temperatura “oficiala”: 43 de grade Celsius, pe un termometru public, nu mai stiu in care oras dar cred ca eram pe undeva prin Serbia. Noroc de povetele motocicliste, stiam de tehnica cu echipamentul ud, ceea ce ne-a crescut considerabil sansele de supravietuire: la fiecare oprire udam pana la saturatie cagula, tricou, pantaloni. Si tare bine era… o perioada :P.

N-am inteles de ce, in atat de multe comentarii citite, Serbia este considerata foarte plata, plictistoare si buna numai de tranzit. Pe noi ne-o dus GPS-ul pe niste drumuri absolut superbe, numai printre dealuri, vii si livezi, de poveste. Imi pare inca si acum rau ca n-am oprit sa ne infruptam din livezile care ne-au iesit in cale…

Si poze, sa nu ne batem gura degeaba (is mai multe pagini, deci spor la click-ait):

Marian

I look like a regular person. I live like a regular person. I even speak like a regular person (sometimes). But my inner core is made from the souls of the past nomads. I wander, I get lost, very often I get sidetracked. But I never stray too far from my nomadic core. It is who I am. I’m always looking to get past borders, limits and “no, you should not”s or “you should”s. I’m always searching, always longing, even though I know there is no end, there is no final answer. But all my quests are taking me closer to my own people: you, the other nomads of this world. And I’m always grateful when I get to meet you. You, the nomads of this world, are the fabric of true life. A shared story, a shared cup of tea or stale piece of bread from last month, a smile or just a simple welcome, a shared dream – this is what travelling is all about for me. Welcome to my world – welcome to my fantasy.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.