Tura moto Muntenegru si Croatia: parcul national Durmitor
Sa revenim la ultima isprava, tura in: Romania, Serbia, Muntenegru, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Serbia, Romania.
Mai nene, asta-i ziua despre care ar fi atatea de spus, incat am ramas fara cuvinte. Hai sa vedem ce iese daca le las sa curga, organizat in forma de lista aproape cronologica (dar fara alt fel de sens):
- dupa rafting, asta-i ziua in care ne-am dat pe tiroliana; de doua ori, dus-intors. Sper sa vina si video curand, nu de alta dar peste 800 de metri lungime si fo’ macar 200 altitudine, peste raul Tara, ii o treaba. Faina, va spun.
- parcul national Durmitor – dupa ce ne-am rupt capul cu tiroliana, stai sa vezi ce ne-am rupt gaturile prin muntii astia. Asa, scurt, e un fel de Norvegia in forma comprimata. Numai ca n-am dat si de mare, in rest zau ne-am simtit ca acolo. Mi-nu-nat. Revenim cat de curand, este o nebunie superba.
- Printre curbe, la aproape 2.000 de metri si imediat dupa un pas, am dat de un mini-teren de… baschet. Peste sosea. Unul dintre cosuri era pus la orizontala, imediat dupa era valea… Pentru ca…
- Lacul Pluzine si drumurile de prin zona, pana la barajul Mratinje si pe langa: NE-BU-NI-E. Ace de par, tuneluri sapate in stanca, fara alte finisari, apa care are o culoare de nestemate, totul este absolut fantastic
- Am luat masa acasa la si am fost serviti de catre un secretar de stat al Muntenegru. Pentru ca… Muntenegru.
- Am vrut sa merem pana la manastirea Ostrog si nu ne-a iesit. Pur si simplu mi s-o dat peste cap contoarul de curbe, am renuntat ca nu mai avea vlaga sa trag de mobra pana acolo sus. Imi pare rau, altadata mai tragem un loz, dara musai sa fiu pregatit mental. In schimb drumul de dupa, printre dealuri, o fost, iarasi, de poveste.
- Am prins un apus care ne-a rupt si falcile, undeva in zona Rijeka Crnojevica. Inca imi pare rau ca n-am ramas acolo peste noapte, dar…
- Am dat cu nasu-n aglomeratia din si de pe langa Bar de m-am speriat, zau. Credeam ca numai la noi la Mamaia gasesti asa ceva. Nu mai stiam cum sa scapam de acolo mai repede, noroc de localnicii cu mobre care zburau pe contrasens – si noi dupa ei.
- Am innoptat pe malul marii Adriatice si mi-am tinut promisiunea fata de Adina. Dar am ajuns rupti si cu mari emotii.
- A fost clar ziua cea mai lunga, cea mai grea, cea mai plina, cea mai frumoasa, cea mai neasteptata. Ce sa mai, cea mai ;).
Si poze, sa nu ne batem gura degeaba (is mai multe pagini, deci spor la click-ait):
