Preikestolen, Stavanger, Kjeragbolten – Norvegia – video

In Stavanger  am fost iar adoptati de niste oameni tare faini. Insa pana sa ajungem la ei ne-am gandit noi ca Batman a terminat cu lectiile de zbor si ca fal-fal. Adica am mai facut o nefacuta, specific #dusipunctro.

Planuise vulpoiul doua locuri musai de vazut in zona Stavanger – Preikestolen (Pulpit Rock) si Kjeragbolten (bolovanul suspendat din Kjerag). Si cum Pupit-ul era in drumul nostru, ne-am gandit sa dam o fuga, ca doar e “colea-sa langa parcare”. Cel putin asa credeam noi. Cand am ajuns in marea parcare am gasit si indicatorul traseului, care ne spunea timid ca avem de urcat doua ore; si apoi de coborat inca doua ore. Bucurie si extaz “#haisiommere ca doar stim sa urcam pe munte. Si am urcat. In bocanci de motor, infofoliti in echipament de motor si cu castile dupa noi. Traseul e foarte fain amenajat, cu scari si mici podete de scandura din loc in loc, cu lanturi ca sa te poti cocota in siguranta.

V-am zis ca eram in echipament moto, da? Dar ca dupa vreo cinsprezece minute de urcat a inceput sa ploua v-am zis? Ce sa faci? Am pus castile in cap si am urcat mai departe. Nu a tinut mult circul, se uita toata lumea, mustacind a ras, la noi, dar cel mai crunt era ca incepusem sa ne incigem de la echipament. S-a oprit ploaia, am ajuns la super platforma de deasupra fjordului si in maxim cinci minute a venit un nor imens care ne-a bagat si pe noi in ceata si pe fjord si pe stanca. Ia de fa poze, vulpe. Ciuciu. Dar de bine de rau ne-a busit un ras nervos, am facut vreo doua poze norului, am pus castile in cap si am luat-o la vale impreuna cu tot puhoiul de oameni. Care mai de care mai bezmetic si mai hlizit. Ne-am hlizit si noi, ce sa mai tot faci, si am coborat prin paraul care se formase peste bolovanii pusi din loc in loc sub forma de scari. Am ajuns inghetati la mobra, ne-am dat intalnire cu Andrei si am fugit la bacul care urma sa ne duca mai aproape de dusul cald si pijamalele de lana cu pinguini, in care ne-a infofolit Cristina. Multamim, oameni calzi, ne-ati salvat de la hipotermie si nervi intinsi pe sarma. 😀

La Kjeragbolten am fost toti patru, deci am fost oarecum echipati cu pelerine de ploaie si manusi. Noroc cu oamenii astia intregi la minte, ca noi aveam impresia ca putem urca pana la bolovan tot in echipamentul moto. Si asta ar fi fost o gluma mult mai haioasa. Prima urcare pe Kjerag se face pe sufa de sarma si lanturi. Poteca fiind de fapt urcare pe bolovan spalat bine de ploi si lustruit bine de multe perechi de bocanci. Evident ca ne-a plouat si aici. Evident ca ne-am suit pe bolovan, dar nu am vazut haul de sub noi sau vreo bucatica de fjord. Adevarul e ca eu nu cred ca as fi avut curaj sa ma sui pe pietricica daca as fi avut ocazia sa ma uit sub mine.